A.B.
Suceava · Student provenit din mediul rural + primul student din familie
„Am fost primul din familie care a mers la facultate [...]. Plecam departe de casă, într-un oraș mare, fără să știu exact ce mă așteaptă. Nu aveam pe cine să întreb „cum e” și nici nu știam ce sprijin există pentru studenții aflați în situații ca a mea. Tranziția de la liceu a fost dificilă. M-am simțit singur la început, copleșit de un mediu nou și necunoscut. Dar încet, lucrurile s-au schimbat. Tutorele de an, un profesor, care ne-a fost alocat pentru a ne ajuta cu integrarea, a fost primul sprijin real pe care l-am simțit. Ne-a explicat ce înseamnă sesiunile, modul de evaluare din cadrul examenelor, ce servicii are universitatea, cum se obțin bursele sau cum ne putem organiza timpul. A fost o gură de aer proaspăt.”
A.A.
Cluj-Napoca · Student orfan de un părinte
„Tranziția a fost una destul de abruptă, fiind singurul din familie care a ajuns să facă o facultate la peste 400km de casă [...]. La început au fost destule bariere financiare - mă întrețineam doar cu bursa de merit care era de 700 de lei la momentul respectiv [...]. Ulterior, după decesul tatălui, pensia de urmaș a fost un mare ajutor. Nu doar că primeam și pensia, dar și căminul devenise gratis și primeam o reducere mai mare și la tren. În schimb, cel mai mare ajutor l-am primit de la tutorele de an care a fost ca un ghid profesional și personal pentru parcursul meu academic, precum și organizația studențească în care am fost activ și care mi-a oferit contextul pentru a-mi forma niște prietenii de durată.”
D.P.
Constanța · Student cu dizabilități, basarabean și primul student din familie
„[...] A fost o decizie dificilă întrucât sunt primul din familie care a plecat la facultate, pentru că era vorba nu doar despre un oraș în care nu cunoșteam pe nimeni, dar și o altă țară care deși apropiată, înrudită chiar după limbă, cultură și tradiții cu Republica Moldova, unde frontiera mă desparte de casă. [...] Situația era cu atât mai complicată, cu cât sunt încadrat în gradul accentuat de dizabilitate, ceea ce înseamnă nu doar probleme de sănătate, dar și bariere sociale sau de mobilitate. [...] Am fost de mai multe ori la un pas de a abandona studiile și de a mă întoarce acasă, dar datorită părinților mei, care nu au ezitat să mă susțină cât de mult posibil am reușit să ajung la final. [...] Am reușit cu succes să aplic pentru o bursă Erasmus de studiu în anul următor, studiind un semestru academic la Universitatea din Artois din Franța. Un alt factor care m-a impulsionat să merg înainte au fost cadrele didactice din universitate, dar și conducerea universității cărora le sunt extrem de recunoscător pentru că mi-au apreciat eforturile și sârguința și în senatul universitar s-a decis acordarea unei burse din fonduri proprii ale universității. [...] Aș recomanda tinerilor din medii defavorizate și care se confruntă cu situații dificile în viața universitară să nu se demoralizeze când întâmpină situații fără scăpare: să pună întrebări despre drepturile pe care le au fără ezitare sau teamă [...]. Un alt sfat este voluntariatul...”
P.B.
Galați · Student basarabean
„Trecerea de la gimnaziu la liceu și ulterior de liceu la facultate a fost, pentru mine, una dintre cele mai mari provocări. Am plecat din Republica Moldova cu inima strânsă, lăsând în urmă familia, prietenii și tot ce-mi era familiar. [...] Au contat enorm sprijinul fratelui meu și al studenților - mai ales al celor din comunitatea basarabeană, care m-au ghidat în primii pași. Profesorii care m-au călăuzit în toți acești ani au fost persoane extraordinare [...]. Experiențele trăite în calitate de elev și ulterior și de student au fost susținute de facilitățile pe care statul român le oferă tinerilor basarabeni aflați la studii în România, precum reducerea la transportul feroviar, bursele de studiu și de stimulare a excelenței academice dar și de organizațiile studențești și de tineret care transformă experiența studențească într-o etapă din viață ce este un echilibru perfect între responsabilitate și divertisment.”
A.R.
Suceava · Student cu venituri reduse
„[...] În clasa a XII-a, mi-am dat seama că, deși urmasem un profil de filologie de patru ani, nu îmi doream să continui pe acea ramură. Astfel, cu ajutorul familiei, am început să mă pregătesc pentru ceea ce, la acel moment, consideram că mi se potrivește cel mai bine: un domeniu din sfera ingineriei[...] Anul I a fost cel mai dificil din punctul meu de vedere, dar acest lucru nu m-a oprit din a-mi îndeplini obiectivele. Strict din perspectivă academică, fiecare an a devenit mai ușor pe măsură ce acumulam cunoștințe și mă obișnuiam cu mediul universitar. [...] De asemenea, au existat câțiva profesori, inclusiv îndrumătorul de an, care au avut mereu răbdare să ne explice lucrurile clar, pe înțelesul tuturor, și ne-au oferit sprijin în momentele dificile. Inițiativa civică a fost un alt element care s-a dezvoltat profund în sufletul meu, prin intermediul voluntariatului. În timpul studenției am reușit să descopăr cu adevărat cine sunt, datorită nenumăraților studenți alături de care am petrecut timpul în activitățile extracurriculare [...] Din punct de vedere financiar, am fost sprijinit inițial de părinți. Am plecat la facultate puțin informat despre formele de sprijin oferite de universitate. Timp de șase ani (licență și masterat), am stat la cămin - o decizie foarte bună, în opinia mea [...]. Pe parcurs, am beneficiat de aproape toate tipurile de bursă: socială (pentru venituri familiale mici), de merit, de voluntariat. Astfel, la un moment dat, primeam lunar burse în valoare de 1700 de lei. Cu ajutorul acestor burse am reușit să devin independent financiar [...] ”